Hai sa stam puțin de vorbă

Nu este vina ta

Așa cum fiecare copil se naște cu trăsături diferite – ochi căprui sau albaștri, înălțime sau culoare – tot așa, unii copii au un creier care funcționează altfel.
Mulți părinți au dificultăți în a accepta diagnosticul pentru că le este greu să creadă că au „născut ceva diferit”.
Dar dacă te informezi și înțelegi mai bine ADHD-ul, vei vedea că această diferență poate aduce și multe lucruri bune – creativitate, energie, originalitate.
ADHD nu este un defect, ci o parte din unicitatea copilului tău.

Nu ești singur(ă)

Milioane de părinți din lume trec prin aceleași dileme, frustrări și provocări. Nu ești singur(ă) în această poveste.
Vorbește cu alți părinți, cere sprijinul unui psiholog, implică școala – fă echipă cu cei din jur.

Informația înseamnă mai puțină frică

Cunoașterea îți oferă puterea de a înțelege comportamentele copilului și de a ști cum să-l susții.
Cu cât înveți mai mult despre ADHD, cu atât vei putea răspunde mai bine nevoilor lui și vei simți cum acapareze tu situația nu situația pe tine.
nu frică.

Nu încerca să repari copilul

Creează mediul în care poate crește.
Copiii cu ADHD nu au nevoie de „reparații”, ci de condiții potrivite în care să-și dezvolte punctele forte.
În loc de „Ce nu funcționează la el?”, întreabă-te:„Cum pot adapta mediul ca să-i fie mai ușor?”

Concentrează-te pe ce poate, nu pe ce nu poate

Poate nu se descurcă grozav la școală, poate nu are răbdare la teme sau nu reușește să stea locului la ore.
Dar îi place să picteze. Sau să construiască. Sau să inventeze povești.

Un copil cu ADHD excelează când face ce îl pasionează.
Nu îl forța să se încadreze într-un tipar care nu i se potrivește. Încurajează-l acolo unde strălucește.

Odihnește-te și tu

Un copil echilibrat are nevoie de un părinte echilibrat, nu poți turna dintr-o cană goală, nu e egoism dacă îți acorzi timp, este necesar!

Mulți părinți ai copiilor cu ADHD sunt, la rândul lor, neurodivergenți – poate chiar și tu faci parte dintre ei

Studiile arată că între 30% și 50% dintre părinții copiilor cu ADHD au și ei simptome sau chiar un diagnostic de ADHD ori alte forme de neurodivergență.
Adesea, acest lucru este descoperit abia după ce copilul primește diagnosticul, pentru că trăsăturile pot fi mai subtile sau adaptate în timp.

Iubirea ta contează mai mult decât orice strategie

Cel mai important sprijin pentru un copil cu ADHD este un adult care îl iubește necondiționat, îl înțelege și îl ajută să crească în ritmul lui.
Nu perfecțiunea ta ca părinte îl ajută, ci prezența ta constantă și răbdătoare.

Nu lua lucrurile personal

Când copilul tău izbucnește, se agită sau te contrazice, nu e împotriva ta.
Este modul în care creierul lui răspunde la frustrare sau suprastimulare. Tu ești ancora, nu adversarul.

„Nu este dracul chiar atât de negru.”

ADHD nu e sfârșitul bucuriei în familie, nu e un verdict, și nici o etichetă care să definească cine este copilul tău.

Da, sunt provocări, dacă stai la o cafea cu mama cu siguranță își va plânge de milă, ca am lovit mașina de 13 ori, ca nu am luat niciodată mai mult decât mențiune, ca mereu am făcut stânga în timp ce mi-a zis sa fac drepta, etc. Dar te asigur ca trăgând linie va spune ca sunt un om bun cu un suflet de milioane și nu ar schimba asta cu un copil „normal”. Te asigur ca orice parte „rea” are și părti bune.

P.S. Faptul ca ești aici și cauți răspunsuri, te face un părinte de milioane.❤️